Alzheimer si terapia ocupationala
Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de dementa.
Manifestarea cea mai caracteristică a bolii este demența cu caracter progresiv iar pierderea memoriei este de cele mai multe ori primul semn îngrijorător al bolii Alzheimer.
Cele mai des intalnite Simptome cognitive sunt Tulburările de memorie; Tulburările de vorbire; Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate; Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale; Dezorientare temporală și spațială, pierderea inițiativelor. Aceste simptome se caracterizează printr-un debut gradat, bolnavul dezvoltă anumite strategii pentru a-și disimula dificultățile, pentru un anumit timp își păstrează o „fațadă” înșelătoare, declinul însă se agravează progresiv.
In cele mai multe dintre cazuri, simptomelor cognitive li se asociaza gradat si simptomele non-cognitive cum ar fi: Agitație și agresivitate fizică sau verbală; Tulburări psihotice, halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.); Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate; Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare; Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală; Incontinență urinară, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.
Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii, alte persoane pierd capacitatea de a efectua activități zilnice deja într-o fază precoce a bolii.
Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.
· Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și revistelor, rezolvarea rebusutilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de recomandat persoanelor după ieșirea la pensie.
· Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în vitamina C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamina E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.
· Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina) precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterina serică (statine), ar scădea riscul de apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste observații. Trebuie să se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate medicamentoase.
· Până în prezent (2006), doar menținerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează – în urma unor studii efectuate după criterii științifice stricte – o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire (studiul SYST-EUR).
Deși nu există încă un tratament eficace care să vindece boala Alzheimer, exista o serie de mijloace ce trebuiesc folosite pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului și a-i menține pe cât posibil activitatea în familie și societate.
Terapia psihologică sau ocupațională are efecte asemănătoare tratamentului medicamentos, în tratarea pacienților cu forme ușoare și medii de Alzheimer. Obiectivul acestei terapii este de a menține pacientul activ, să-i ofere sentimentul de utilitate și de stimă de sine. Aceste persoane suferă o deteriorare mai lentă a neuronilor, astfel că boala evoluează mai lent.
Mai jos regasiti cateva tipuri de activitati (individuale sau de grup) ce sunt practicate in cadrul Caminului Millennium impreuna cu rezidentii nostri:
· Jocuri cu cuvinte, litere sau cifre (exemplu: rebus, sudoku, integrame etc);
· Cititul cu voce tare – carti usoare care au scrisul mai mare;
· Aranjarea puzzle-urilor simple cu putine piese si de dimensiuni mai mari;
· Diverse activitati de lucru manual: modelaj, desen, pictura, colaj, impletituri, broderii etc;
· Vizionarea de filme vechi, spectacole sau musicaluri (muzica de calitate aduce un zambet pe fetele tuturor, schimba dispozitia si tine plictiseala la distanta);
· Activitati sociale şi recreative de tipul: jocuri (şah, table, ţintar, cărţi, rummy), discuţii pe diverse teme de interes comun, organizare de evenimente diverse şi sărbătorirea zilelor de naştere etc
· Ajutor usor la treburile casei sau in gradina: udatul si aranjarea florilor, gradinarit – lucruri simple realizate fara prea mult efort dar care ii fac sa se simta utili si responsabili.